OSMÓZĂ, osmoze, s. f. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, care separă două soluții de compoziții sau concentrații diferite. – Din fr. osmose, germ. Osmose.
osmoză sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 49 / Pl: ~ze / E: fr osmose] Trecere a unui solvent printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă.
OSMÓZĂ, osmoze, s. f. Proces de difuziune a uneia sau a mai multor substanțe (dintr-o soluție) printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă. – Din fr. osmose, germ. Osmose.