PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.
panaceu sn [At: VEISA, I. 172/28 / V: (înv) ~ee sf, ~chie sf, ~cie sf / Pl: ~ee / E: ngr πανάκεια, lat panacea, fr panacee] (Alh; Med; înv) Leac despre care se credea că avea puterea să vindece orice boală.
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.