PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.
parcimonie sf [At: CN 29 / V: (înv) parsi~ / A și: ~onie / Pl: ~ii / E: fr parcimonie, lat parcimonia] (Liv) 1 Economie excesivă și meschină, legată mai ales de lucrurile mărunte. 2 (Fig) Pondere.
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.