PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
pasiune sf [At: CALENDARIU (1794), 37/3 / V: (înv) ~ie, ~ion sn / S și: (îvr) passi~ / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: lat passio, -onis, fr passion, ger Passion, it passione] 1 Dragoste manifestată ca o înclinație puternică și de durată față de o persoană de sex opus Vz adorație, iubire, patimă. 2 (Înv) Stare sau fenomen afectiv involuntar, ca frica, aversiunea, lăcomia, mânia etc. Vz emoție, impuls, sentiment. 3 (Psh) Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, dominându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. 4 (Îlav) Cu ~ Entuziast. 5 (Îal) Intens. 6 (Îe) A face (o) ~ (pentru cineva sau pentru ceva) A se simți atras în mod deosebit de cineva sau de ceva Si: a se pasiona (2-4). 7 (Ccr) Ceea ce deșteaptă un sentiment deosebit. 8 Înclinație vie, durabilă, însoțită de atașament și plăcere pentru obiectul studiat sau urmărit, precum și pentru activitatea, pentru profesiunea desfășurată. 9 Tendință lăuntrică spre realizarea sau dobândirea unui lucru Si: aspirație, dorință. 10 Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare exagerată și obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorințe Si: patimă, viciu, (fam) boală. 11 (Rar) Părtinire. 12 (Înv) Patimă.
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.