PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie rituală făcută de credincioși, individual sau în grup, într-un loc sfânt (Ierusalim, Lourdes, Mecca). ♦ Călătorie făcută într-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Călătorie, plimbare (în diverse locuri). ♦ Trecere continuă, perindare. – Din fr. pèlerinage.
pelerinaj sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~agiu (Pl: ~agii) / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr pèlerinage] 1-2 Călătorie la un loc (considerat sfânt sau) de mare importanță istorică ori culturală Si: (înv) peregrinaj (1-2), peregrinare (1-2), peregrinat (1-2). 3 Călătorie prin diferite locuri îndepărtate. 4 Trecere continuă Si: perindare. 5-6 (Rar) Loc unde se face un pelerinaj (1-2).
PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Călătorie, plimbare (în diverse locuri). ♦ Trecere continuă, perindare. – Din fr. pèlerinage.