PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care este înclinat spre fapte reprobabile, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. care prezintă perversitate sexuală. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.
pervers, ~ă a [At: IORGOVICI, O. 86/8 / Pl: ~rși, ~e / E: fr pervers] 1 (D. oameni) Care este înclinat spre rău. 2 Căruia îi face plăcere să facă rău sau să-l încurajeze. 3 Care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, judecății, ideilor. 4 Imoral. 5 Corupt. 6 Fățarnic. 7 (D. manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care exprimă perversitate (8).
PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile sexuale. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.