PLATÁN1, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu scoarță exfoliată, cu frunze palmat-lobate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.
platan2 sn [At: PONI, F. 39 / Pl: ~e / E: cf ger Platte(n), fr plateau] 1 Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit sau greutățile Si: taler. 2 (Pop) Vas în care se duce mâncare la câmp.
platan1 sm [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: (îrg) ~ă sf, (înv) ~ant~ (Pl: ~uri) sn, (reg) plată sf / A și: (înv) platan / Pl: ~i / E: lat platanus, ngr πλάτανος, fr platane] (Bot) 1 Gen de arbori exotici cu scoarța trunchiului exfoliată, lăsând vizibilă scoarța internă, netedă și gălbuie, cu frunze lungi pețiolate, palmat-lobate, cultivați ca plante ornamentale (Platanus). 2 (Pex) Arbore care face parte din genul platan (1). 3 (Reg) Cenușar (Ailanthus altissima).