PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
plebiscit sn [At: ROM. LIT. 3952/31 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr plébiscite] 1 (În Antichitatea romană) Decizie, lege făcută și votată de plebe (6). 2 Formă de consultare prin vot a voinței poporului, cu privire la un proiect de lege sau la un anumit act de stat de o importanță deosebită, asupra căruia cetățenii sunt chemați să-și exprime părerea Vz referendum.