POÉM, poeme, s. n. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filosofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a doua jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema.
poem sn [At: ST. LEX. 231r/27 / V: ~ă (Pl: ~e, înv, ~i) sf, (înv) pâimă sf, piimă sf / Pl: ~e / E: fr poème, ger Poem] 1 (Urmat de determinări indicând felul) Specie a poeziei epice de întindere relativ mare, alcătuită dintr-o suită de episoade care tratează subiecte cu caracter eroic, filosofic, mitologic, istoric etc. Si: (înv) poemat. 2 (Pgn) Poezie. 3 (Îs) ~ în proză Specie a prozei literare, aparținând genului liric, cultivată din a doua jumătate a sec. XIX. 4 (Îs) ~ dramatic Scriere dramatică în versuri, având un pronunțat caracter poetic, liric. 5 Mică compoziție muzicală instrumentală vocală sau vocal-simfonică, de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-vocativ. 6 (Îs) ~ simfonic Lucrare amplă pentru orchestră, de formă liberă, având, de obicei, un conținut programatic.
POÉM, poeme, s. n. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a doua jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema.