POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie în care un bărbat (o femeie) are, în același timp, mai multe soții (soți) și care nu este acceptată în majoritatea statelor; situația persoanei care practică această formă de căsătorie. ♦ Infracțiune comisă de persoana care trăiește în această formă de căsătorie. – Din fr. polygamie.
poligamie sf [At: MOLNAR, I. 30/7 / Pl: ~ii / E: fr polygamie, lat polygamia, ger Polygamie] 1 (Îoc monogamie) Formă de căsătorie, apărută o dată cu sclavia patriarhală și întâlnită azi la popoarele de religie mahomedană, în care un bărbat poate să aibă, în același timp, mai multe soții. 2 (Îoc monogamie) Stare a bărbatului care este căsătorit în același timp cu mai multe femei Si: bigamie. 3 (Jur) Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei Si: bigamie. 4 (Înv; lpl) Clasă sau grup de plante poligame (5).
POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.