POLIGLÓT, -Ă, poligloți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vorbește mai multe limbi. ♦ Care cuprinde sau are în vedere mai multe limbi. Dicționar poliglot. 2. (Rar) Care se referă la un poliglot (1), de poliglot. – Din fr. polyglotte.
poliglot, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oți, ~e / E: fr polyglotte] 1-2 smf, a (Persoană) care vorbește bine mai multe limbi. 3 a (Înv; d. țări, regiuni) în care se vorbesc mai multe limbi. 4 a (D. scrieri, opere etc.) Care este scris în mai multe limbi. 5 a (D. scrieri, opere etc.) Care are în vedere mai multe limbi. 6 (Rar) a Care se referă la un poliglot (1). 7 a (Rar) De poliglot (1).