PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
preceda vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR / V: ~cede / Pzi: preced, (rar) ~dez, 3, 6 precedă / E: fr précéder, lat praecedere] 1-2 A exista înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau) în spațiu Si: a premerge (1-2), a propăși (2). 3 A se situa înaintea cuiva sau a ceva în spațiu Si: a propăși (1). 4 A se petrece înainte de ceva Si: a premerge (3). 5 (Rar) A depăși. 6 A anticipa.
precede v vz preceda