PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva.
prelevare sf [At: OȚETEA, T. V. 325 / Pl: ~vări / E: preleva] 1 Extragere dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu Si: (rar) prelevație. 2 (Îs) ~a aburului Luare a unei cantități de abur, care a fost destins numai parțial, dintr-o mașină cu abur în scopul utilizării lui într-o instalație industrială sau pentru încălzit.
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva.