PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis.
prosperitate sf [At: HELIADE, F. 13/3 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr prospérité, lat prosperitas, -atis] Stare sau dezvoltare prosperă a unei întreprinderi, instituții, a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei așezări, a unei regiuni Si: bunăstare.