PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.
psihic, ~ă [At: ALBINEȚ, M. 189/9 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psychique, ger psychisch] 1 sn Formă de reflectare a realității proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos. 2 sn Totalitate a fenomenelor și proceselor prin care se realizează psihicul (1). 3 sn Structură sufletească proprie unui individ. 4 sn (Pex) Individ cu o structură sufletească proprie. 5-7 a Care aparține psihicului (1-4). 8-9 a Privitor la psihic (1-3). 10-12 a Specific psihicului (1-3). 13 av Din punct de vedere al psihicului (1) Si: psicamente.
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.