PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.
psiholog, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) psich~ / V: ~oagă sf, (înv) psico~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr psychologue] 1 Persoană specializată în studiul psihologiei (1). 2 Persoană dotată cu însușirea de observator fin, cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, de a cunoaște psihologia (2) omenească.
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.