RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.
RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.
radical, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 218 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~i, (rar) ~e, ~uri sn / E: fr radical, ger Radical] 1 a De bază Si: esențial (13), fundamental (1). 2 av Cu desăvârșire. 3 a (D. tratamente, medicamente) Care vindecă complet. 4-5 smf, a (Persoană) care preconizeză reforme mari, schimbări fundamentale. 6 a (Fig) Categoric (1). 7 sm (Mat) Rădăcină (61). 8 sm Simbol matematic care indică o extragere de rădăcină. 9 a (Mat; îs) Axă ~ă Locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. 10 a (Mat; îs) Plan ~ Locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 11 sm Grup de atomi cu valență nesatisfacută care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 12 sm (Lin) Rădăcină (66). 13 a Care face parte din radical (12). 14 a (Pex; d. cuvinte) Care este de bază într-o familie de cuvinte și de la care se formează derivate. 15 sfp (Dep) Neologisme. 16 sfp (Dep; îe) A vorbi pe ~ A vorbi în termeni elevați, cu neologisme. 17 a (Bot) Care aparține rădăcinii (1).