SATÍRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substantivat, n.) Conținut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus.
satiric2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ici, ~ice / E: lat satiricus, ngr σατυρικός, fr satirique] 1 a Care aparține satirei (1) Si: (înv) satiricesc2 (1). 2 a Privitor la satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (2). 3 a Care are caracter de satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (3). 4 a Specific satirei (1) Si: (înv) satiricesc2 (4). 5 a Care constituie o satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (5). 6 a (D. oameni) Înclinat spre satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (6). 7 a (D. oameni) Căruia îi place să satirizeze. 8 sna Conținut satiric2 (1). 9-10 sm, a (Scriitor) care compune satire (1).
satiric1, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr satyrique] 1 (Ca) de satir (1) Si: (înv) satiricesc1 (1). 2 Specific satirilor (1) Si: (înv) satiricesc1 (2). 3 Privitor la satiri (1) Si: (înv) satiricesc1 (3).