SOLITÚDINE s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.
solitudine sfs [At: HELIADE, O. I, 355 / V: (îvr) ~tute / E: lat solitudo, -inis, it solitudine, fr solitude] (Liv) 1-2 Singurătate (1-2).
SOLITÚDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.