SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.
sordid2, ~ă a vz sortit
sordid1, ~ă [At: FIS. 117 / Pl: ~izi, ~e / E: fr sordide] 1-2 (Liv) a, av (Care este) de o murdărie dezgustătoare. 3-4 a, av (Care se află) într-o mizerie extremă. 5 a (Pex) Care denotă o stare de murdărie dezgustătoare. 6 a (Rar; d. oameni sau manifestări ale lor) Meschin.