SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.
sorginte sf [At: HELIADE, O. I, 359 / V: (înv) sorgint sm, (după it) ~gente smf / Pl: ~nți, (înv) ~ / E: it sorgente] 1 (Înv) Izvor (de apă). 2 (Liv) Origine.
SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.