SPORT, sporturi, s. n. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport.
sport sn [At: CARAGIALE, O. VII, 253 / Pl: ~uri / E: eg, fr sport] 1 Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul formării și perfecționării unor calități motrice specifice și ale unor calități morale ca voință, curaj, disciplină etc. 2 (Ccr) Fiecare dintre formele particulare, reglementate, ale sportului (1). 3 (Îs) ~ul alb Tenis. 4 (Îs) ~ul cu balonul rotund (sau ~ul rege) Fotbal. 5 (Îs) ~ul cu mănuși Box. 6-7 (Îla) De ~ Care este specific sportului sau sportivilor. 8 (Fam; îe) A practica ~ul … A se îndeletnici cu lucruri necinstite, dubioase. 9 (Fig) Preocupare pentru o anumită activitate.
SPORT, sporturi, s. n. Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport.