survenit, ~ă a [At: ARISTIA. PLUT. 347/14 / Pl: ~iți, ~e / E: surveni] (D. evenimente, fenomene, acțiuni) Care a apărut (brusc și pe neașteptate).
SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. Intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neașteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir.
Vizionări: 12
