ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.
ȘIC2, șicuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din sb. šik, magh. sik.