TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.
tahicardie sf [At: CĂLINESCU, C. O. 225 / Pl: ~ii / E: fr tachycardie] Accelerare anormală a bătăilor inimii din cauza unui efort fizic, a unei emoții, a unei afecțiuni cardiace etc.
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace etc. – Din fr. tachycardie.