TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique.
teluric, ~ă a [At: J. CIHAC, I. N. 407/4 / S și: tellu~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tellurique, ger tellurisch] 1 (Chm) Teluros (1). 2 (Îs) Acid ~ Acid obținut prin oxidarea acidului teluros (2). 3 (Liv) Care aparține Pământului Si: pământesc. 4 Privitor la Pământ Si: pământesc. 5 (Îs) Apă ~ă Apă subterană. 6 (Îs) Curent ~ Curent electric care circulă prin sol. 7 (Îs) Mișcare ~ă Cutremur (2). 8 (Fig) Preocupat excesiv de probleme materiale. 9 (Fig) Prozaic.