TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Lat. *temporivus.
timpuriu, ~ie [At: COD. VOR. 132/13 / V: (înv) tâm~ / Pl: ~ii / E: ml *temporivus] 1-2 a Care apare (sau se efectuează) (foarte) devreme. 3-4 a Care se dezvoltă (sau are loc) înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat sau stabilit. 5 a (D. fructe sau legume) Care se coace mai repede decât altele din același gen sau înainte de timpul obișnuit Si: văratic, (reg) oarzăn, orzatic, orzesc,pârgav, pârgavit, primăriu. 6 a (D. flori, plante, copaci) Care se dezvoltă mai devreme. 7-8 a (D. flori, plante, copaci) Care înflorește (sau înverzește) mai devreme decât la timpul obișnuit sau înaintea altora din același gen. 9 a (D. plante, copaci) Care ajunge la maturitate înaintea altor specii. 10 sf (Reg; de obicei art.) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape, care se coc devreme. 11 av Înainte de timpul sau ora hotărâtă, așteptată sau prevăzută Si: devreme. 12-13 av (Pfm; îlav) De ~ Din timp (20-21).
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din lat. *temporivus.