TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Simbol mitic (animal, plantă sau, rar, obiect) considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.
totem sn [At: CADE / Pl: ~uri, (rar) ~i m / E: fr totem] 1 Animal, plantă, obiect, considerat ca strămoș și protector al unei ginți sau al unei fratrii în cadrul orânduirii gentilice și venerat ca atare. 2 Imagine a unui totem (1), reprezentată sculptural.
TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.