TUPÉU s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
tupeu sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~et / Pl: (rar) ~ri / E: fr toupet] 1 Îndrăzneală exagerată Si: cutezanță. 2 Impertinență. 3 (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu.
TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.