UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. – Din lat. ubique.
ubicuu, ~uă a [At: LOVINESCU, M. 20 / P: ~cu-u / V: ~cv / Pl: ~cui, ~cue / E: ubicuitate, după modelul unor adjective ca perpetuu, continuu] (Liv) Care are posibilitatea de a fi prezent peste tot.
UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.