UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.
unanimitate sf [At: STAMATI, D. / V: (rar) unanimita / Pl: ? / E: fr unanimité, lat unanimitas, -atis] 1 Unitate (13) de idei, de opinii, de sentimente etc. 2 (Îlav) În (sau cu) ~ Cu aprobarea tuturor.
UNANIMITÁTE s. f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.