UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
unitar, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 58/29 / V: (Trs; Buc; înv) ~iu sm, a / Pl: ~i, ~e / E: fr unitaire] 1-2 sm, (rar) sf, a (Trs; mpl) Unitarian (1-2). 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care dorește unitate politică. 5 a Care formează o unitate (13) Si: omogen. 6 a (D. o operă artistică, un stil etc.) Ale cărui părți formează un tot coerent, armonios. 7 a (Rel) Care are calitatea de a fi unul singur. 8 a (Mat; îs) Vector ~ Versor.