UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc; partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.
univers sn [At: (cca 1817) URICARIUL, IV, 301/13 / V: (înv) ~rz / Pl: ~uri / E: lat universum, fr univers, ger Universum] 1 Tot ce există în spațiu și în timp Si: totalitate, (îvr) unocuprinzime (1). 2 Mulțimea tuturor lumilor cunoscute și (logic) posibile Si: cosmos (1), (îvr) unocuprinzime (2). 3 Parte a universului (1) Si: galaxie (1). 4 Globul pământesc. 5 (Spc) Partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el), locuitorii globului pământesc Si: lume. 6 Mediul în care trăiește cineva sau ceva. 7 Domeniu material, intelectual, moral etc. 8 Totalitatea armonioasă a unei creații, a unui mod de gândire Si: sistem, ansamblu (2).
UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos. 2. Globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.