VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.
vacant, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. II, 202/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vacant, fr vacans, ~ntis] 1 (D. posturi2, funcții, demnități etc.) Care nu are titular Si: liber. 2 (Îvr; d. preoți) Care nu are parohie. 3 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) Care nu este ocupat. 4 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) De care se poate dispune. 5 (Îvr; d. intervale de timp) Liber. 6 (Jur; d. succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de succesori.
vacant, -ă adj. 1 (despre posturi, funcții, demnități etc.) Care nu are titular, care nu este ocupat de nimeni; liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant (CAR.). 2 (jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de succesori. • pl. -ți, -te. /<fr. vacant, lat. vacans, -ntis <vacare „a fi gol, liber”.