VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, s. m., s. f. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat în trecut și în Țările Române. (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) și tc. venedik.
venetic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 472/26 / V: (îrg) ~nit~ smf, vin~ (reg) vinit~ smf, a, (21-22, reg) vânăt~ sm, a / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr βενετικός, (23) pcn cu veni Cf venit2, venitură] 1-4 sm (Înv) Venețian (1-4). 5-6 smp Venețian (5-6). 7-20 a Venețian (7-20). 21-22 sm, a (Îvp; șîs galben ~) Monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi, care a circulat în trecut și în Țările Române. 23 smf (Dep) Persoană venită din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit Vz nemernic, peregrin, pribeag, rahotă2, venitură (5).
venetic,-ă s.m., s.f., adj. I s.m., s.f. (adesea deprec.; prin apropiere de „veni”) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit ◊ (adj.) Multe persoane venetice… nu demult aici s-au așezat (BUD.). ◊ Ext. Poți găsi vegetale venetice sosite acolo în timpurile din urmă (MEH.). II s.m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat și în Țările Române. ◊ (adj.) Galben venetic. III adj. (înv.) Venețian. • pl. -ci, -ce. și (înv.) venitic, -ă, vinetic, -ă s.m., s.f, adj. /<ngr. βενετικός.