VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce, s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] – Din fr. ventriloque.
ventriloc, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / V: ~og smf, (îvr) ~oagă sf, vantrilog, vin~ sm / Pl: ~oci, ~oce / E: fr ventriloque] 1-2 (Persoană) care este capabilă de a rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen.