vernacular, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr vernaculaire] 1 Care este propriu unei țări. 2 (Îs) Limbă ~ă Limbă proprie (numai) unei etnii, unui popor sau unei comunități date Si: (înv) limbă vernaculă.
vernacular, -ă adj. Care este propriu unei anumite țări; autohton, indigen. ◊ Limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. • pl. -i, -e. /<fr. vernaculaire, cf. lat vernacŭlus, -a, -um „indigen” <verna, -ae „sclav născut în casa stăpînului”.
VERNACULÁR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen].