VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.
versant sn [At: COBÂLCESCU, ap. I. IONESCU, M. 47 / Pl: ~e, ~nți sm, (rar) ~uri / E: fr versant] 1 Fiecare dintre pantele unui deal sau ale unui munte. 2 Fiecare dintre cele două pante care delimitează o vale2 (1). 3 (Cns) Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș.
versant s.n. 1 (geomorf.) Fiecare dintre pantele unui deal sau ale unui munte; fiecare dintre cele două pante care delimitează o vale. ◊ Fig. Poezia d-lui Arghezi e sortită… să ocupe versantul liber, în fața lui Eminescu (CONST.). 2 Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. • pl. -e, -uri, m. -ți. /<fr. versant.