VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții. 2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. – Din fr. vital, lat. vitalis.
vital, ~ă a [At: EPISCUPESCU, A. 58/9 / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: lat vitalis, -e, fr vital, ger Vital cf it vitale] 1 Care aparține vieții (1) Si: viu (137), (îvr) viețual (1), viețuielnic (3), viețuos (1), viezător (3). 2 Care este esențial menținerii vieții (1) Si: viu (138), (îvr) viețual (2), viețuielnic (4), viețuos (2), viezător (4). 3 Care se raportează la viață (1) Si: viu (139), (îvr) viețual (3), viețuielnic (5), viețuos (3), viezător (5). 4 (Flz; Blg; îs) Principiu ~ Realitate energetică, distinctă de materie, care stă, conform teoriei vitalismului, la baza tuturor fenomenelor vieții. 5 Care este indispensabil pentru existența unei persoane sau a unei colectivități. 6 Care este de importanță maximă Si: crucial, fundamental (1). 7 (Înv) Viabil1 (1). 8 (Rar) Plin de vitalitate (3). 9 (Rar) Vitalist (5).
vital, -ă adj. 1 Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață; care se raportează la viață; de viață; al vieții. Plaga este destul de gravă, dar nu pare să intereseze nici un organ vital (CA. PETR.). ◊ (filos., biol.) Principiu vital sau forță vitală = realitate energetică distinctă a materiei, pe care adepții vitalismului o consideră indispensabilă vieții. 2 Care este absolut necesar, care este indispensabil pentru existența unei persoane sau a unei colectivități; care este de importanță maximă; esențial, fundamental, de bază. Pentru mine, lucrurile astea nu sînt fraze, ci adevăruri vitale (H. LOV.). ◊ (adv.) Este vital să știe care-i sînt prioritățile. ◊ Spațiu vital v. spațiu. 3 (despre oameni) Care este plin de vitalitate, viguros. Oamenii de știință au descoperit că sînteți mai vitale decît noi (PRED.). • pl. -i, -e. /<fr. vital, lat. vitalis, -e <vīta, -ae „viață”.