ZĂLÓG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri] – Din sl. zalogŭ.
ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
zălog1 sn [At: CORESI, EV. 344 / V: (îrg) zaloc (Pl: zaloage), (reg) ~oc (Pl: zaloage), zol~ (Pl: zoloage), zoloc (Pl: zoloace) / Pl: ~oage, (reg) ~uri, ~ogi sm / E: slv залог] 1 (Îvp; de obicei în legătură cu verbe ca „a pune”, „a da”, „a lua”, „a lăsa”, „a ține” etc.) Garanție (pentru plata unei datorii) Si: zăloșag (1). 2 (Îvp; pex) Obiect sau persoană lăsată drept garanție. 3 (Rar; îe) A-și lăsa pielea (sau pieile) ~ A cădea în mâinile dușmanului. 4 (Rar; îae) A-și pierde viața. 5 Ostatic. 6 Sechestru.