ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.
acolít sm [At: CADE / Pl: ~iți / E: fr acolyte, lat acolytus] 1 Slujitor cu rang inferior în clerul catolic, cu atribuții legate de serviciul divin. 2 Persoană care ajută pe cineva într-o acțiune. 3 Persoană care urmează ideile, teoriile cuiva. 4 (Spc) Persoană care ajută pe cineva într-o acțiune criminală, un complot, o uneltire etc. Si: complice,părtaș.
ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.[1]