ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.
alabastru sn [At: MINEIUL (1776) 422/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: ~ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1).