ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.
ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.
arháic, ~ă [At: MEHEDINȚI, G. F. 6 / P: ~ha-ic / S: (înv) arch-, (îvr) arcaic / Pl: ~ici, ~ice i / E: fr archaique] 1 a Străvechi. 2 a (D. cuvinte, expresii etc.) Ieșit din uz. 3 sn Cea mai veche eră geologică. 4 a Care aparține arhaicului (3) Si: arheian. 5 a Referitor la arhaic (3).