ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment.
asentiment sn [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379/3 / Pl: ~e / E: fr assentiment] 1 Consimțire dată cuiva pentru a face ceva Si: consimțământ, (fam) învoire, (iuz) pozvolenie, pozvolire. 2 (Îe) A fi în ~ul cuiva A proceda conform dorințelor cuiva.