BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.
banál, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 185 / Pl: ~e / E: fr banal] 1-2 a, av (Care este) lipsit de originalitate Si: comun, cunoscut, obișnuit, știut.
banál, -ă adj. 1 (despre realizări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de originalitate, care nu se distinge prin nimic. Un volum de poezii banale. 2 (despre situații, fapte etc.) Care este comun, obișnuit, de mică importanță. Nu a impresionat pe nimeni cu soluția banală propusă. ◆ Care este cunoscut de toată lumea. La teză s-a dat o problemă banală. 3 (despre persoane sau despre viața, existența lor) Care este lipsit de strălucire, de farmec. Un tînăr banal și plictisitor. ◆ (despre înfățișarea oamenilor) Care nu are nimic deosebit, atractiv. Are un chip banal, inexpresiv. 4 (despre mărfuri) Care este de proastă calitate. Folosea un parfum banal. • pl. -i, -e. /<fr. banal.