BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.
bastion sn [At: ODOBESCU, S. III, 586 / P: ~sti-on / Pl: ~oane / E: fr bastion] (Mil) Lucrare de formă poligonală, cu două flancuri și două fețe, acoperită cu iarbă sau cu zidărie, construită în afara incintei unui loc întărit, spre a-l apăra Cf baștă.