BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
bonóm, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bonhomme] 1-2 (Om) cumsecade și credul (cu gusturi și purtări simple).
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
Vizionări: 8
