BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.
braconaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr braconnage] 1-2 Practicare ilegală a vânatului sau a pescuitului.
Vizionări: 10
