BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.
bufeu sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr bouffée] 1 Puseu puternic și trecător de febră, asociată cu puls accelerat și stare de disconfort fizic general. 2 Aer care iese pe gură Si: răsuflare. 3 Mișcare bruscă și trecătoare Si: acces, răbufnire.
BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.