CANÓNIC1, canonici, s. m. (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. [Acc. și: canoníc] – Din lat. canonicus.
CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus.
canonic2, ~ă a [At: URSAN, I, 21, ap. DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr canonique, lat canonicus] 1 În conformitate cu canonul (1) Si: canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) Si: canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) Si: canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) Si: canonial (4).